Boala inflamatoare a cailor respiratorii care se manifesta printr-un sindrom bronsitic acut cu evolutie de scurta durata si nu este insotit de modificari radiologice.
Bronsita acuta – Bronsita acuta, una dintre afectiunile respiratorii cele mai frecvente, este consecinta unei infectii virale a bronhiilor (bronsita) sau a bronsiolelor (bronsiolita)
Cu aparitie brusca si de durata scurta, bronsita este favorizata de tabagism si de poluarea atmosferica, si survine mai ales iarna.
Semnele clinice sunt o tuse in accese, raguseala, expectoratii (scuipat) si o febra a carei manifestare variaza dupa virusul in cauza, dar care nu depaseste 39°C. Diagnosticarea nu necesita examene suplimentare.
Simptomele pot disparea spontan in mai putin de doua saptamani. Totusi, evolutia poate sa se indrepte si spre o suprainfectie bacteriana, expectoratia devenind atunci purulenta (groasa, galbuie sau verzuie). Complicatiile, ca o pneumonie sau o pleurezie, sunt exceptionale. In plus, exista un risc de insuficienta respiratorie la subiectii fragili (sugar, batran).
Tratamentul unei bronsite acute se efectueaza doar pentru indepartarea simptomelor: medicamente impotriva infectiei si excesului de secretii bronsice, administrate pe cale orala sau rectala, sau in inhalatii. Antibioticele sunt indicate in caz de suprainfectie si la subiectii fragili.
Bronsita cronica – Afectiune cronica inflamatoare a bronhiilor mari si mici, insotita de o secretie exagerata de mucus, care produce tuse si expectoratie de sputa mucoasa sau mucopurulenta cu o evolutie de minimum trei luni pe an timp de doi ani consecutiv, inducand schimbari fizicale bronho-pulmonare, tulburari de ventilatie si modificari radiologice ireversibile. Bronsita cronica contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonar si constituie o componenta a bronhopneumopatiei cronice obstructive.
