Perspective de supravietuire in urma transplantului de inima
Primul transplant de inima a fost efectuat de Dr. Christian Barnard, un chirurg sud-african, in anul 1967. La inceput, transplanturile nu prea aveau succes deoarece sistemul imnitar al organismului respingea noul organ .
Insa, dupadescoperirea medicamentelor imunosupresive, care inlatura aceasta reactie, sansele de supravietuire ale pacientilor au crescut. In prezent peste 65% din pacientii cu transplant de inima se pot bucura de mai mult de 4 ani de viata activa dupa operatie. Cea mai mare dificultate in pregatirea unui program adecvat de transplant este gasirea donatorilor de inima. Cercetarile in domeniul inimilor artificiale, care vor salva multe vieti, pot duce la gasirea unei solutii in aceasta problema.
O alta metoda de succes in vindecarea inimii bolnave este folosirea unui aparat artificial de reglare a ritmului batailor inimii. Acest mecanism mentine ritmul batailor inimii la 70 pe minut, generand un impuls electric scurt, de intensitate scazuta, care produce contractii ritmice ale muschiului inimii. Este foarte important ca aceasta frecvnta a batailor inimii sa fie mentinuta constanta, insa uneori aparatul se poate deregla, provocand contractii neregulate. Aceasta poarta denumirea de fibrilatie si se poate corecta prin aplicarea brusca a unui curent electric puternic, cu ajutorul unui aparat denumit defibrilator.
In cadrul unei frecvente normale, un impuls slab venit de la mecanismul de reglare a ritmului batailor inimii, stimuleaza contractia atriilor. Acest impuls este generat de o bucata minuscula de tesut, nodul sino-atrial, din peretele atriului drept. Un al doilea impuls din nodul atrio- ventricular determina contractia venticulelor. Daca nodul sino-atrial este distrus de boala, nodul artio-ventricular poate prelua functiile acestuia, insa chirurgii pot acum sa inlociuasca sistemul deficient cu un mecanism artificial. Acest mecanism artificial de reglare a batailor inimii functioneaza cu ajutorul unor baterii rezistente introduse in diferite parti ale corpului, fara intrerupere, timp de aproximativ 6 ani, dupa care trebuie inlocuit.
